Zone umede și cunoștințe tradiționale: celebrarea patrimoniului cultural

În 2026, Ziua mondială a zonelor umede pune în prim-plan rolul cunoștințelor tradiționale în protejarea ecosistemelor și în păstrarea identității culturale. Tema din acest an evidențiază legăturile adânc înrădăcinate dintre zonele umede, practicile culturale, tradițiile și sistemele de cunoaștere ale comunităților din întreaga lume.

Ziua mondială a zonelor umede este marcată anual pe 2 februarie și consemnează adoptarea Convenției privind zonele umede (Convenția Ramsar) la 2 februarie 1971, în orașul iranian Ramsar. Acest document stă la baza protejării și utilizării responsabile a zonelor umede, prin măsuri aplicate la nivel local, național și prin cooperare internațională, în sprijinul dezvoltării durabile la nivel mondial.

Zonele umede sunt suprafețe cu apă stătătoare sau curgătoare, care includ atât ecosistemele de apă dulce, cât și cele marine și costiere, cum ar fi lacurile și râurile, acviferele subterane, mlaștinile și pajiștile umede, turbăriile, oazele, estuarele, deltele și zonele influențate de maree, mangrovele și alte zone costiere, recifele de corali, precum și toate siturile create de om (iazurile piscicole, plantațiile de orez, rezervoarele și salinele).

Aceste ecosisteme se numără printre cele mai productive din lume și sunt indispensabile pentru dezvoltarea durabilă și bunăstarea umană. Prin contribuțiile de mediu, climatice şi ecologice, dar şi prin impactul social, economic, științific și educațional, zonele umede mențin echilibrul natural, oferind totodată valoare culturală, recreativă și estetică.

La nivel global sunt înregistrate peste 2 500 de situri Ramsar din peste 170 de țări. În Republica Moldova există trei astfel de arii: „Lacurile Prutului de Jos”, „Nistrul de Jos” și „Unguri-Holoșnița”, cu o suprafață totală de 94 705 ha. Acestea reprezintă zone de referință pentru conservarea biodiversității, funcționarea sănătoasă a ecosistemelor și promovarea sustenabilității regionale.

Tema din acest an subliniază că protejarea zonelor umede nu înseamnă doar măsuri tehnice și legislative, ci și valorificarea experienței, tradițiilor și practicilor locale transmise din generație în generație. Viitorul acestor ecosisteme depinde, în mare măsură, de implicarea responsabilă a comunităților care le înconjoară.

Ştiai că?

#Prima zonă umedă recunoscută la nivel mondial a fost Peninsula Cobourg din Australia, desemnată în 1974.

#Printre cele mai mari situri se numără Rio Negro din Brazilia, cu o suprafață impresionantă de aproximativ 120.000 km².

#Țările cu cele mai multe situri sunt Regatul Unit, cu 176 de situri și Mexicul, cu 144.

#40% din speciile de plante și animale din întreaga lume depind de zonele umede.

#Salcia comună, care crește în zonele umede, este o sursă naturală de acid salicilic, utilizat ca analgezic și în tratamentele pentru piele.

#Zonele umede încetinesc eroziunea solului prin reducerea vitezei apei care trece prin ele în timpul revărsării pâraielor.

Surse:

https://www.un.org/en/observances/world-wetlands-day

https://www.worldwetlandsday.org/
https://www.genevaenvironmentnetwork.org/events/world-wetlands-day-2026/
https://www.ncwetlands.org/learn/functions-benefits/

https://www.ramsar.org/our-work/wetlands-international-importance/ramsar-list