EcoContact aduce în atenția publicului, în fiecare lună, câte o tematică actuală referitoare la problemele de mediu. Pentru luna iulie, una dintre cele mai toride perioade din an, propunem spre informare și conștientizare subiectul irigării cu apă subterană. Conform Legii Apelor nr. 272/2011, ape subterane sunt ape care se află sub suprafața solului în zona de saturație şi în contact direct cu solul sau cu subsolul.
Irigarea este un procedeu agrotehnic complex folosit pentru majorarea productivității solurilor și are o importanță majoră în procesul producerii culturilor agricole. În același timp, este important să cunoaștem și să practicăm irigarea corectă.
Folosirea apelor subterane pentru irigare trebuie să corespundă unui spectru de condiții speciale, printre care primordiale sunt calitatea și cantitatea de apă disponibilă. Înainte de a utiliza apa subterană pentru irigare, este indicat să se evalueze calitatea și disponibilitatea acesteia. Au fost atestate cazuri în care, pe terenurile unde a fost folosită pentru irigare apă subterană fără a examina calitatea acesteia, peste 2-3 ani structura și calitatea solului a fost distrusă și cultivarea plantelor pe acest sol a devenit nerentabilă. Conform unor studii, efectuate pe cernoziomurile irigate de către savanții Academiei de Științe, pe teritoriul R. Moldova practic nu există terenuri agricole care nu sunt afectate de procesele negative (inclusiv, de degradare ireversibilă) - consecință a aplicării irigațiilor - dehumificarea, gleizarea, compactarea, înmlăştinirea, soloneţizarea, salinizarea ş.a. Apa din orice sursă (de suprafață sau subterană) trebuie testată pentru aprecierea calității de irigare. De calitatea apei depinde nu numai norma și regimul de udare, ci și efectul udărilor, selectarea culturilor agricole, alegerea corectă/rațională a tehnicii și metodei de irigare ş.a.
Ce spune legislația națională?
Conform Articolului 45/Legea Apelor https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=23002&lang=ro - folosința apelor subterane cu proprietăți potabile în alte scopuri decât cel al alimentării cu apă potabilă şi cu apă menajeră este interzisă;
- în zonele în care nu există surse necesare de apă de suprafață, dar există rezerve suficiente de ape subterane cu proprietăți potabile, Guvernul poate permite folosința acestora şi în alte scopuri decât cel al alimentării cu apă potabilă și cu apă menajeră.
- folosința apei subterane se efectuează numai în baza autorizației de mediu pentru folosința specială a apei.
- nu este necesară obținerea autorizației de mediu pentru folosința specială a apei în cazul în care folosința apelor freatice se încadrează în folosința generală a apei conform art. 22.
Care pot fi efectele irigării cu apă subterană ?
Multe surse de apă subterană conțin cantități semnificative de săruri dizolvate. Dacă această apă este utilizată în mod repetat pentru irigare, sarea se poate acumula în sol, ceea ce poate avea un efect negativ asupra fertilității acestuia și poate afecta calitatea și producția culturilor. De asemenea, apa subterană poate conține minerale și substanțe chimice în concentrații mari, iar acestea pot avea un impact negativ asupra plantelor și pot duce la probleme de sănătate umană atunci când sunt consumate în cantități mari.
Dacă apa subterană este utilizată excesiv pentru irigare, nivelul acesteia poate scădea semnificativ în timp. Acest fapt poate duce la scăderea calității apei și la epuizarea resurselor subterane, ceea ce poate afecta nu doar agricultura, ci și alte utilizări ale apei într-o regiune. Menționăm că apa de suprafață (cum ar fi râurile sau lacurile) poate fi ușor de monitorizat și tratat înainte de a fi utilizată în irigare, în timp ce controlul și tratarea apei subterane necesită adesea un efort suplimentar. Este vorba despre filtre speciale, precum și alte tehnologii pentru a reduce conținutul de săruri sau substanțe chimice.
Amintim aici și despre DECLARAȚIA Platformei Naționale a Forumului Societății Civile al Parteneriatului Estic cu privire la irigarea terenurilor agricole cu apele subterane din 21 iulie 2020: https://ro.scribd.com/document/470159888/Declaratia-PN-FSC-PaE-Irigare-din-subteran#.
Ce soluții alternative pot fi implementate?
O modalitate eficientă de a reduce dependența de sursele de apă externe pentru irigare constituie colectarea și stocarea apei de ploaie. Astfel, pot fi instalate sisteme de colectare a apei de ploaie - rezervoare, pentru a aduna apa în timp ce plouă și a o utiliza ulterior pentru irigare.
Fiecare cultură are cerințe specifice de apă, iar nivelul de irigare trebuie să fie adaptat în conformitate. Există mai multe tehnici de irigare disponibile, cum ar fi picurarea, aspersoarele și irigarea prin jet. Alegeți cea mai potrivită tehnică în funcție de cerințele culturilor, de tipul de sol și de eficiența apei. Evitați metodele de irigare care duc la evaporarea excesivă a apei sau la umectarea neuniformă a solului.
Programați irigarea în funcție de condițiile meteo. Luați în considerare factori precum precipitațiile, temperatura, umiditatea relativă și viteza vântului atunci când programați irigarea. De exemplu, evitați irigarea în timpul orelor de vârf ale zilei, când pierderile de apă prin evaporare sunt mai mari.
Monitorizați umiditatea solului. Folosiți senzori de umiditate sau metode de măsurare pentru a monitoriza nivelul de umiditate al solului. Aceasta vă va ajuta să știți când să irigați și câtă apă să aplicați. Asigurați-vă că solul este bine drenat și că apa nu stagnează în jurul rădăcinilor plantelor.
Aplicați apa în mod uniform. Încercați să distribuiți apa în mod uniform pe suprafața terenului. Evitați formarea de bălți sau zone cu exces de umiditate, deoarece acest lucru poate duce la creșterea bolilor și a dăunătorilor.
Folosiți tehnologii și sisteme de control. Utilizați tehnologii moderne, cum ar fi irigarea automatizată și sistemele de control al irigării, care vă pot ajuta să optimizați utilizarea apei și să evitați risipa.
Un sol sănătos și bine întreținut poate reține mai bine apa. Lucrarea solului, adăugarea de materie organică și aplicarea de acoperiri vegetale pot îmbunătăți capacitatea solului de a reține apa și de a o furniza plantelor în mod eficient.