Covid-19 o criză de sănătate generată de alte crize

La aproape jumătate de an, de la declanșarea, la nivel mondial, a crizei cauzate de Coronavirusul de tip nou, putem spune că omenirea se află într-un nou punct de răscruce: la hotarul dintre „ce a fost până” și „ce urmează după criza Covid-19”.

În Republica Moldova, criza se resimte mai intens de aproape trei luni. Dar, nu este prima criză care „scutură” țara noastră. De altfel, cuvântul „criză” este unul dintre cel mai des-utilizate cuvinte din vocabularul nostru: „criză de resurse”, „criză de timp”, „criză de idei”, „criză de identitate, de cultură, de cadre… de Oameni”, etc. Pe cât de diferite, pe atât de conexe între ele aceste crize, care, derivă, cumva, toate din obișnuințele noastre consumeriste, dictate de egoism, de așa-numita „grijă-de-sine” și mai puțin de grija față de mediu, în care tot noi trăim.

De altfel, încă în anul 1972 o situație critică iminentă era să fie anticipată în raportul The Limits to Growth, elaborat de Clubul de la Roma și reiterată, mai târziu, în 1992, în cartea Beyond the Limits, scrisă de Donella Meadows. Încă de pe atunci autoarea ne avertiza că viitorul umanității va fi caracterizat nu doar de o singură urgență, ci de mai multe crize specifice, dar, totuși, corelate între ele, întrucât toate rezultau din incapacitatea omului de a trăi sustenabil. Exploatând resursele Pământului într-un tempou mai rapid decât procesul de regenerare al acestora și împrăștiind deșeuri și poluanți peste tot în mediu (mai frecvent decât capacitatea acestuia de autocurățire), noi ne-am semnat demult sentința pentru dezastrul de astăzi.

Totuși, revenind la Covid-19, probabil, este una dintre puținele crize care ne învață cu rapiditate (inclusiv cea specifică evoluției virusului) că pentru bunăstarea noastră, lucrurile trebuie schimbate, ori ne vor schimba ele pe noi, cu un preț deloc neglijabil: la 05.05.2020, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) raportează 215 țări afectate, 3 489 053 îmbolnăviri confirmate în lume, 241 559 decese confirmate la nivel mondial.  

Totodată, conform site-ului oficial al Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale (MSMPS) al Republicii Moldova, situația pe țară, până la 05.05.2020 atestă: 4363 cazuri de infectare cu noul Coronavirus. Dintre acestea, peste 1000 de cazuri de infectare sunt în rândul angajaților sistemului de sănătate, iar numărul deceselor urcă la 136 persoane.

Din păcate, acestea nu sunt doar cifre integrante dintr-o statistică neagră care, pe termen lung, va fi citată, poate și în contexte de progres. Totuși, pentru moment (și acesta este exact punctul dureros în care ne aflăm acum), asistăm la o condiție sine-qua-non care produce un declic în viețile celora care și-au pierdut deja apropiații.

Cu referire la aceste pierderi și la o serie de condiții pe care suntem obligați să le îndeplinim în această perioadă, Albert – Lászlò Barabási, profesor la Northeastern University din Boston, declara că „…Dacă nu facem tot ce ţine de noi pentru a încetini epidemia, până la sfârşitul anului, mulţi vom rămâne fără părinţi şi bunici”.

Se știe că una dintre cele mai vulnerabile categorii în fața acestui virus, o reprezintă persoanele în etate, întrucât suferă de comorbidități și boli asociate, printre care afecțiuni cardiace, pulmonare, hipertensiune arterială, insuficiență respiratorie, insuficiență renală, etc. Dacă ar fi să ne referim la numărul de cazuri letale asociate cu Covid-19, rare sunt cazurile de deces ale persoanelor care nu au avut niciuna dintre afecțiunile menționate mai sus. Prin urmare, ar trebui să atragem atenția asupra cauzelor apariției afecțiunilor date.

Conform Biroului European de Mediu (EEB), care este cea mai mare coaliţie de organizaţii de mediu din Europa (numărând peste 140 de membri), suntem atenționați că decesele marcate de Covid-19 sunt asociate cu poluarea aerului. Iar dovezile pot fi ușor desprinse din imaginile sateliților care redau cu fidelitate situația în oricare punct al lumii. De exemplu, în China, de unde a pornit acest virus, imaginile preluate de asupra orașului Wuhan, pe perioada carantinei, arătau că cerul își recăpătase culoarea și limpezimea, nemaiîntâlnite, până atunci.

Odată cu redresarea situației sanitare, treptat, măsurile de carantină au fost retrase, iar imaginile noi captate, arată că poluarea aerului ia din nou amploare, în China. Dar exemplul dat nu reprezintă doar situația Chinei.

Relevantă, în acest sens, este și declarația ofițerului de politici al EBB, Margherita Tolotto, care menționează că „Ceea ce se întâmplă pe parcursul acestei pandemii în China, se reflectă ca printr-o fereastră deschisă spre oricare altă parte a lumii, cu o mică diferență de timp. Faptul că respirăm un aer toxic, ne pune în pericol sănătatea și ne face mai vulnerabili la amenințările legate de aceasta.”

Tot aici, oficialul a făcut un apel către factorii de decizie europeni, menționând că Guvernele și Comisia Europeană trebuie să prevină re-apariția episoadelor de poluare a aerului, care devine tot mai dăunător, prin elaborarea strategiilor-salvatoare, prin care ar fi posibilă „evitarea reîntoarcerii noastre într-un viitor murdar” – a reiterat Tolotto.

Potrivit Agenției Europene de Mediu (EEA), poluarea aerului reprezintă cel mai mare risc pentru sănătatea mediului în Europa, în special în zonele urbane. Poluarea aerului reprezintă un catalizator puternic în evoluția afecțiunilor pulmonare și cardiace, care, în contextul noii pandemii, sunt legate de ratele destul de înalte ale deceselor asociate cu Covid-19, se arată într-un studiu publicat de revista „The New York Times”

Masa de Particule (MP), dioxidul de azot (NO₂) și ozonul la nivelul solului sunt cele mai dăunătoare și duc, anual, la aproximativ 400.000 de decese premature, citează EEA. În timp ce NO₂ provine, în principal, în urma activității industriale și a transportului, alte surse consistente de producere a MP sunt agricultura și utilizarea combustibililor, în condiții casnice, în calitate de agenți termici. În context, în special în țările UE au fost atestate mai multe încălcări care au dus la diminuarea calității aerului.

Aceeași EEA menționează că în perioada în care au fost instituite măsuri de blocare a activităților industriale, pentru evitarea răspândirii infectării cu Covid-19, emisiile de NO₂ și (într-o măsură mai mică), MP au scăzut în multe părți ale Europei.

În acest sens, Pactul Ecologic European include angajamentul de promovare a unui plan de acțiuni cu poluare zero, care prevede o serie de inițiative majore privind reducerea poluării aerului.

„Orice program de recuperare economică, urmare a declanșării pandemiei, ar trebui să ia în considerare ambițiile Pactului Ecologic European” și să urmărească scopul acestuia axat pe „poluare zero”.

Aceasta înseamnă promovarea unei energii mai curate, a unei mobilități mai inteligente, a unei agriculturi și industrii sustenabile și a construirii unui viitor mai curat și mai rezilient.” – a adăugat, în context, Margherita Tolotto.

Imagine asociată cu Campania „There’s not a Plan(et) B” /Plan(eta) B nu există/

Tot cu referire la poluarea aerului, merită să atragem atenția și asupra defrișărilor în masă – un fapt cu consecințe grave atât pentru mediu, cât și pentru sănătatea umană. Nu în zadar, pădurile sunt considerate „plămânii” Pământului – o comparație deloc întâmplătoare, având în vedere că infectarea cu Covid-19 se manifestă tocmai prin afecțiuni pulmonare.

Agricultura intensivă, defrișările, schimbările climatice, sunt toate un lanț de cauzalități care necesită o intervenție rapidă a omului, pentru a stopa o catastrofă iminentă.

Potrivit unui studiu elaborat de School of Earth, Energy & Environmental Sciences de la Universitatea din Stanford, rezultă că despăduririle ar putea duce la creșterea ratei de îmbolnăviri cu infecții precum COVID-19.

Studiul arată că atunci când pădurile sunt „rărite” în favoarea agriculturii, șansele de transmisie a maladiilor zoonotice sau de la animale la oameni, sunt mult mai mari. Printre altele, virusul SARS-CoV-2, care a generat maladia COVID-19, se crede a fi tot de origine animală.

O altă teză care se regăsește în studiul citat mai sus, susține că este tot mai probabil ca și alte virusuri similare cu cel care a cauzat COVID-19, să „treacă” de la animale la oameni, întrucât cei din urmă continuă să transforme habitatele naturale în terenuri agricole. În susținerea acestei teze, poate fi adus un prim exemplu – virusul Imuno – deficitar HIV, despre care se cunoaște că a trecut la om de la primate, prin sângele infectat.

Pe întregul pământ, oamenii au transformat aproape jumătate din habitatul natural în terenuri agricole, pădurile tropicale fiind cele care suferit cel mai mult, întrucât au pierdut cele mai mari suprafețe în favoarea agriculturii, în ultimele decenii. Iar timpul în care am ajuns să trăim, este marcat de „COVID-19 – o criză fără precedent, care face ravagii la nivel economic, social și sanitar. Iată de ce este esențial să avem o gândire critică în privința felului în care comportamentele umane sporesc în interacțiunile cu animalele infectate sau purtătoare de maladii.” – precizează Laura Bloomfield, unul dintre autorii studiului.

În fine, în tot acest peisaj, pe care omenirea îl consideră „apocaliptic”, ar mai fi de punctat că temutul Covid-19 nu atacă pământul, apa, flora și fauna. Dimpotrivă, acestea se bucură de o regenerare de care nu au avut parte demult. Ne atacă pe noi, oamenii, „arătându-ne” prin evoluțiile diferite ale bolii, de la om la om, prin mutații, că niciun vaccin – oricâți savanți ai lumii ar aduna pentru a fi creat – cu greu va trece de pragul de „experimental” pentru a-și demonstra eficiența. Însă, în tot acest timp, virusul va continua să răpească vieți omenești, să se răspândească și să se adapteze la noi forme de viață – atenție!!! – condiționate de Om, cu bună știință. Tot același Om care a atacat mediul.

Probabil, suntem încă departe de a trasa niște concluzii, dar pentru că tributul adjudecat de această criză este tot mai mare, în termeni economici, sociali și umani, o primă concluzie ar fi că în natură nimic nu este întâmplător, iar relația cauză-efect va fi întotdeauna valabilă și va reveni punctual, pentru a ne determina să ne învățăm lecția – aceea de a trăi sustenabil, în armonie cu natura, iar atâta timp cât rămânem repetenți la acest capitol, mama-natură va avea grijă să ne supună acelorași teste, până când homo-sapiens își va merita titlul cu prisosință. Trebuie să înțelegem că dincolo de viruși, Viață pe pământ va mai fi. Noi suntem cei care alegem dacă rămânem sau nu să facem parte din ea.